Postat de admin în conceptual pe 12 14th, 2008 | nici un comentariu
vârtejul patimii şi al iubirii, reprezentat de şirul femeilor care, traversându-i viaţa, îi vor fura în eternitate liniştea: cele care-l vor face să muşte ţărâna, să-şi piardă somnul, să-şi blesteme clipa în care s-a născut; cele pe care le va dori atât de aprig, încâtva bate, pentru a le ţine fie şi numai o clipă în braţe, drumuri care nu pot fi măsurate decât prin paşii nerăbdării; cele pentru care va intra, ca hoţii în miezul nopţii, pe geamuri de case necunoscute; cele cărora le va dezmierda obrazul şi le va săruta, înfiorat de dorinţă, degetele trandafirii ale picioarelor; cele pe care le va aşeza sub lungul chin şi înfiorarea aşteptării.
Gabriel Liiceanu - Scrisori către fiul meu
